7 mituri despre mersul la psiholog
Îmi plac glumele bune cât timp sunt doar glume. Dar când vine vorba de profesia mea, iau lucrurile în serios.
Există câteva mituri pe care le aud des și aș vrea să le clarific în stilul meu. Iată care sunt principalele mituri despre mersul la psiholog/psihoterapeut:
1. Doar oamenii nebuni merg la psiholog/psihoterapeut
Oamenii apelează la un psihoterapeut din diverse motive, unii dintre ei își doresc găsirea soluției optime la problema cu care se confruntă (câteva exemple ar fi depresia, probleme de cuplu, dependențe, probleme cu somnul, etc.). Alții au nevoie de consiliere psihologică pentru o mai bună cunoaștere și acceptare de sine, creșterea încrederii în sine, adaptarea la schimbare, stabilirea unor limite sănătoase în relațiile cu ceilalți, setarea unor obiective personale și profesionale realiste.
Oamenii au fost mereu descurajați de stigmatizarea asociată mersului la psiholog, total greșit, consider ca acest lucru ar trebui privit ca o acțiune plină de curaj.
2. A vorbi cu cineva apropiat este la fel de eficient ca și mersul la psiholog/psihoterapeut
Suportul familiei și al prietenilor este important atunci când trecem printr-o perioadă dificilă. Un psiholog ne poate oferi însă mai mult decât atât. Psihologul are pregătirea și experiența necesară, e expert în înțelegerea și tratarea unor probleme complexe. De asemenea, psihologul cunoaște tehnici specializate care au fost dezvoltate și cercetate de-a lungul anilor.
Psihoterapeutul cunoaște o serie de tehnici care au ca scop tratarea sănătății mentale, emoționale, psihoterapeutul ajută clientul să înțeleagă care sunt factorii ce le determina stările și îi ajută să accepte punctele slabe, dar și cele forte. Dacă oamenii își pot identifica sentimentele și modalitatea în care percep viața, le este mai ușor să facă față situațiilor dificile.
Relația psihoterapeut-client (alianța terapeutică) este utilizată sistematic în scopul producerii unor modificări pozitive în modul de a gândi, a simți și a se comporta al unui individ. În plus, relația terapeut-client asigură confidențialitate, deci se putea discuta orice fără îngrijorarea că ar putea afla altcineva.
3. Psihologul/psihoterapeutul doar te ascultă, de ce să plătești pe cineva care să îți asculte problemele?
Adesea, psihoterapia începe prin descrierea problemei. Acesta este doar punctul de început al terapiei, care aduce înformații relevante și folositoare în procesul terapeutic. Acesta devine un proces interactiv sub forma unui dialog continuu, bazat pe colaborare și acceptare necondiționată. Psihoterapeutul poate da teme terapeutice pentru acasă, între ședințe, pentru exersarea anumitor abilități și pentru conștientizarea în profunzime a subiectelor abordate în cabinet.
Psihoterapeutul caută prin diverse metode să identifice și să modifice cognițiile maladaptative, credințele și comportamentele cu scopul de a influența emoțiile negative distructive și comportamentele disfuncționale problematice.
4. Merg la psiholog să îmi rezolve problemele, să îmi spună ce să fac
Psihologul/psihoterapeutul nu are o baghetă magică pe care să o folosească și să te facă să te simți mai bine. Psihologul nu dă sfaturi, psihologul te poate ajuta să îți folosești resursele tale interioare, să găsești propriile răspunsuri, propriile tale soluții și să conștientizezi anumite lucruri. Fiecare dintre noi este unic și sfaturile generale nu sunt de folos nimănui, sfaturile sunt date de vecini, de prieteni, de părinţii tăi. Oricum, scopul final al unei terapii de succes ar trebui să fie autonomizarea persoanei şi folosirea propriilor sale resurse.
Fiecare persoană evoluează în ritmul propriu, psihoterapia fiind un proces individualizat, rolul psihologului nu este acela de a vă ajuta să deveniți funcționali în contextele cotidiene. Vindecarea rănilor emoționale, procesarea bagajului emoțional, înțelegerea poveștii tale de viață, toate durează, pentru că durează până creezi noi căi neuronale care să susțină acest nou fel de a fi.
5. Psihologul/Psihoterapeutul îți citește gândurile/te citește
Există un fel de aură mistică în jurul psihoterapeutului, în care presupunerea este că el vede automat în intimitatea gândurilor și trăirilor tale, fie ca tu alegi să le împărtășești sau nu. Genul ăsta de credință vine din nenumărate experiențe cu figuri de autoritate, părinți, profesori în care nu ai fost de fapt auzit, ci ți s-a spus „știu ce gândești”, în care gândurile tale au fost reinterpretate de către altcineva în ceea ce sunt, de fapt, gândurile lui. După experiențe de genul acesta, apare convingerea că dacă te exprimi, ești total transparent și vulnerabil în fața celorlalți.
Psihoterapeutul caută să te cunoască, vrea să te audă, numai că o face cu alte obiective, cu altă experiență, alt antrenament și fără intenția de a te convinge, de a pune o etichetă sau a judeca.
6. Un psiholog în familie te poate înțelege, nu îți trebuie sa cauți un psiholog extern
Psihologul nu poate fi psihologul familiei sale pentru că durerea celor apropiați este și durerea lui. Problemele familiei sunt și probleme sale, nu poate fi obiectiv, nu se poate extrage emoțional din familia sa pentru a putea fi obiectiv.
7. Psihologii/psihoterapeuții nu au nevoie de terapie
Psihoterapeuții merg la terapie, este obligatoriu să avem un anumit număr de ședințe de dezvoltare personală, terapie de grup sau terapie individuală. Eu sunt într-un proces terapeutic de mult timp pentru că am înțeles că, deși avem atâtea cunoștințe teoretice, dacă nu suntem vindecați noi înșine, riscăm să dăm greș în procesul terapeutic cu clienții noștri.
Lista de mituri însă poate continua, important este că există nevoia de schimbare. Te aștept în cabinet!
