Întrebări frecvente

Cei doi termeni sunt folositi adesea ca sinonimi, totusi psihoterapia și consilierea se deosebesc ca durată, tehnică și ca impact asupra persoanei.

Psihoterapia presupune de obicei un număr mai mare de ședinte și o intervenție mai profundă asupra personalitații. Consilierea, în schimb, se asociază cu o atitudine suportivă din partea consilierului, cu oferirea unor sugestii și intervenții centrate pe comportament, cu o frecvență relativ mai scurtă a ședințelor.

Consilierea psihologică este intervenția psihologică în scopul optimizării, autocunoașterii și dezvoltării personale și/sau în scopul prevenției și ameliorarii problemelor emoționale, cognitive și comportamentale. Acest tip de intevenție se adreseaza omului sănătos aflat în impas existențial. Psihoterapia, spre deosebire de consilierea psihologică este o intervenție implicată în egală măsură în situațiile de sănătate și boală.

Atâta timp cât te afli cu psihologul într-o relație terapeutică și se presupune că există o alianță terapeutică, se impune respectarea raportului profesional doar în cadrul cabinetului și limitarea pe cât posibil a altui gen de interacțiuni decât în scopul terapeutic. Psihologul poate fi solicitat în caz de urgență ce nu suportă amânare și în alte condiții așa cum a stabilit inițial cu clientul.

Durata este diferită în funcție de obiectivele și problemele cu care persoana se confruntă, de gradul de conștientizare și implicare în terapie. Este dificil de precizat de la început de câte ședințe va fi nevoie, însă pe parcurs acest aspect va fi mai ușor de sesizat de către client.

Fiecare abordare psihoterapeutică se analizează în contextul terapeutic determinat de subiectul adus în discuție, având un model de intervenție unic.
Astfel, terapia poate varia fie de la un număr minim de 5-7 ședințe, fie de la un număr de 20-25 de ședințe, fiecare sedință având o durată de 60 de minute.

În cadrul primei întâlniri psihoterapeutul își face o evaluare inițială a motivelor care l-au adus pe client la cabinet: problema, așa cum este văzută ea de către client, simptomele, situația prezentă a acestuia. În acest fel este stabilită natura problemei și dacă ea ține sau nu de competența psihoterapeutului.

În continuare, sunt discutate aspecte care urmăresc structurarea cadrului terapeutic:

• durata psihoterapiei;
• frecvența și durata ședințelor;
• reguli generale (respectarea orei de începere, absența sau reprogramarea ședinței, confidențialitate);
• costuri și modalități de plată;
• metode și tehnici terapeutice folosite;
• evaluarea pe parcursul terapiei (la începutul acesteia, ulterior, la anumite intervale și la sfârșitul terapiei);
• modalitatea de încheiere a terapiei.

Este important ca și clientul să participe activ la aceasta primă întâlnire: să fie deschis și sincer în legatură cu sentimentele sale, să pună întrebări terapeutului în legătură cu experiența terapeutică, să se pregătească în prealabil cu un inventar al problemelor sale pentru o descriere cât mai clară a acestora. În urma primei întâlniri, clientul poate lua decizia dacă începe sau nu psihoterapia. De asemenea, psihoterapeutul propune începerea demersului terapeutic sau orientarea clientului către un alt specialist.

Anulările sau reprogramările ședințelor se vor face cu cel puțin 48h înainte, în caz contrar se va achita contravaloarea ședinței programate. Ora programată este rezervată în exclusivitate clientului respectiv, din acest motiv, ședințele amânate tardiv sau la care clientul nu se prezintă vor fi achitate oricum.

Zilele și orele programărilor se stabilesc de comun acord, aceste aspecte prestabilite și discutate în prima întâlnire asigură o anumită constanță și stabilitate a terapiei care au un rol important în consolidarea relației terapeutice.