Cu alte cuvinte, consilierea psihologică este o intervenție psihologică care se adresează persoanelor aflate în situații de criză, sau care se află în impas în ce privește rezolvarea unor situații din viață personală sau profesională. Persoanele care apelează la consiliere psihologică sunt persoane sănătoase, care au totuși nevoie de consiliere pentru a găsi soluții legate de problemele cu care se confruntă.

Consilierea psihologică urmărește dezvoltarea personală, autocunoașterea și adaptarea cât mai eficientă la mediu prin dezvoltarea unor abilități și capacități.

Consilierea psihologică este utilă în problemele de adaptare școlară, profesională, socială și relațională, în gestionarea conflictelor personale și a conflictelor familiale, în caz de probleme de identitate, pentru rezolvarea de probleme psihologice, pentru dezvoltarea și valorificarea potențialului propriu, a resurselor personale.

Principalul scop în consilierea psihologică este rezolvarea de probleme emoționale și/sau interpersonale.

Psihoterapia constă într-o serie de tehnici care au ca scop tratarea sănătății mentale, emoționale, precum și unele afecțiuni psihiatrice. Psihoterapia ajută pacientul să înțeleagă care sunt factorii ce le determina stările și îi ajută să accepte punctele slabe, dar și cele forte. Dacă oamenii își pot identifica sentimentele și modalitatea în care percep viața, le este mai ușor să facă față situațiilor dificile.

Astfel, Terapia cognitiv-comportamentală se centrează pe studierea relației dintre gânduri, emoții și comportamente.

Gândurile noastre despre o anumită situație ne afecteza felul în care ne simțim emoțional și fizic, acesta este conceptul care stă la baza psihoterapiei cognitiv-comportamentale. Oamenii acordă semnificații evenimentelor care se întâmplă în jurul lor. Aceste semnificații nu sunt întotdeauna precise, conforme cu realitatea sau de ajutor. Ca urmare, gândurile negative și fără legătură cu realitatea conduc de multe ori la emoții și comportamente dezadaptative, care ne afecteaza viața de familie, relațiile sociale sau profesionale.Abordarea este centrată pe „aici şi acum” şi presupune elaborarea unor strategii şi scopuri terapeutice care sunt monitorizate şi evaluate pe parcursul terapiei. Accentul este pus pe dobândirea şi utilizarea unor abilităţi noi într-o manieră activă, prin aplicarea practică între şedinţe a lucrurilor învăţate („teme terapeutice”, „teme pentru acasă”). De fapt, în timp, clienţii învaţă să aplice principiile psihoterapiei cognitiv-comportamentale în viaţa de zi cu zi, necesitând din ce în ce mai puţină îndrumare din partea terapeutului. Asumarea acestui rol de către client face ca beneficiile înregistrate pe parcursul terapiei să se menţină şi după încheierea propriu-zisă a terapiei.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală caută prin diverse metode să identifice și să modifice cognițiile maladaptative, credințele și comportamentele cu scopul de a influența emoțiile negative distructive și comportamentele disfuncționale problematice.

Relația psihoterapeut-client (alianța terapeutică) este utilizată sistematic în scopul producerii unor modificări pozitive în modul de a gândi, a simți și a se comporta al unui individ.

Sarcina de bază a terapeutului este aceea de a stabili un cadru terapeutic adecvat care sa permită găsirea soluției optime la problema cu care se confruntă clientul.